Traseu rural-urban cu XCeed, în județul Buzău

Când a venit Kia Xceed la noi în showroom, i-am rezervat un loc în primul rând, la intrare, cum facem cu fiecare model nou apărut. Chiar din primele zile, a primit laude și am auzit numeroase comparații. Una, însă, ne-a rămas în minte. Un domn a zis:  „Ia, uite, parcă ar fi un Ceed pe tocuri!“. Ne-a pus un pic pe gânduri aluzia asta, și-am zis că trebuie să vedem cum se descurcă „tocurile“ dacă nu mai au asfalt. Așa că vineri seară am părăsit Bucureștiul și-am plecat în căutarea munților. Destinație: Siriu, județul Buzău.

Am umplut portbagajul cu trei trollere și două rucsacuri, am conectat telefonul la sistemul infotainment de 12.3 inch, și-am plecat cu toată voia bună spre o altitudine mai mare. Am cântat „Ani de Liceu“ și „Au înnebunit salcâmii“, pe mai multe voci. Din fericire, datorită sistemului audio premium JBL, tot cântecele originale se auzeau cel mai bine și ne acopereau astfel, vociferă… ăă, vocile noastre!

Prima oprire? La un supermarket din Vălenii de Munte, de unde am mai adus în portbagaj două baxuri de apă plată și două sacoșe mari și pline. Plus o orhidee albastră pe care am culcat-o până la destinație. Și mai rămăsese loc dacă voiam să cumpărăm mai multe!

Drumul nu a fost prea lung, dar era bine luminat doar prin localități, așa că farurile LED au fost extrem de utile. Plus faza lungă automată, care a transformat condusul într-o călătorie confortabilă!

Am intrat pe DN10 și am condus până când am ajuns la Nehoiu, unde am înnoptat. A doua zi am avut în program: Lacul și Barajul de la Siriu, care nu erau acolo înainte de 1972. Construcția a durat până în 1994: a rezultat un lac de acumulare, care alimentează hidrocentrala de la Nehoiașu, de 42 MW, dar și robineții locuitorilor din zonă. Cât despre Barajul de la Siriu, este al doilea din țară ca mărime, având o înălțime de 122m și o lungime de 570m.

Drumul e plin de serpentine și simți cum ți se înfundă urechile de multe ori. După fiecare viraj mai strâns, descoperi peisaje din ce în ce mai frumoase, dar și multe pietre, care cad de pe versanți. Apropo de pietre, evită să oprești să admiri lacul în parcarea uriașă pe care ai s-o vezi plină. Nu-ți recomandăm să vezi lacul de acolo, dacă nu ai CASCO, dar mai ales dacă ții la sănătatea ta: sigur porți cască doar dacă ești cu motocicleta.

După tunelul construit în urmă cu câțiva ani ca să oprească aluviunile aduse de ploi, am oprit să admirăm peisajul. Deja, semnalul la telefon era destul de slab, deci în sfârșit, ne-am deconectat complet! Am coborât la baza lacului, pe drumul abrupt și pietruit. XCeed s-a comportat ca un mini-SUV și nu am avut nicio clipă emoții că n-am putea avansa. Roțile de 18 inchi păreau să zică: în sfârșit, drumuri pentru noi! Jos, la mal, ne așteptau prietenii de la PaddleX. Ne-au făcut instructajul, ne-am urcat pe plăci și am început să tăiem apa cu pagăile, avansând încet. Cam trei ore am plutit pe lac, sub razele soarelui. Ne-am întors, am urcat în mașină și am început să coborâm Barajul, spre Cascada Pruncea, cunoscută și drept Cascada Cașoca.

Din nou, drum pietruit și cu denivelări, dar nu ne-a deranjat deloc lucrul ăsta: erau foarte bine filtrate de XCeed, iar servodirecția și suspensia au alcătuit o echipă excelentă, care nu ne-a făcut să simțim că facem vreun efort să ocolim obstacolele. Când am oprit să întrebăm pe cineva cât mai avem până la cascadă și dacă așa e drumul până acolo, ne-a zis râzând: „Se asfaltează doar iarna, când cade zăpadă multă de sus, și-atunci poți lega și-o sanie de mașină!“.  Am zâmbit și noi și-am zis că ținem minte… 🙂 Și-am plecat!

Primul semn că am ajuns unde trebuie: trei mașini trase pe dreapta. Oprim și noi, coborâm și… prima senzație: uau, ce răcoare! Am coborât la cascadă și-am văzut: o minune a naturii! Este o cascadă de mici dimensiuni, cu o cădere de 6-7 metri și e învăluită în mister, datorită legendei din spatele ei.  În peretele din stânga cascadei se află o deschizătură, un fel de grotă, despre care se spune că era folosită pe post de ascunzătoare de către haiducii din vremea lui Tudor Vladimirescu, prin 1821-1827.

Am stat în fața cascadei cel puțin o jumătate de oră, pentru că pur și simplu, ne plăcea să auzim cum cade apa. Apoi, am urcat scările care ne duceau pe drumul spre mașină. Ne-am oprit să admirăm câteva obiecte făcute manual expuse acolo și… am tras cu arcul!

Drumul înapoi spre București ni s-a părut mai lung. A fost și mai aglomerat, ce-i drept, dar deloc obositor: am ascultat din nou muzică de demult, iar pilotul automat ne-a făcut călătoria mai ușoară pe DN1, dar și pe autostradă! Cei din spate au lăudat spațiul generos, care-ți permite să îți întinzi picioarele și să te relaxezi.

Odată ajunși în Capitală, am început să prindem semafoarele roșii și am observat că oamenii din mașinile alăturate zâmbeau la noi. De fapt, reacția nu era pentru noi, ci pentru XCeed. Unii chiar ne-au făcut semn să deschidem geamul: „Unde e Autonet? Vrem să o testăm, să vedem cum merge!“

Le răspundem și acum și îți spunem și ție: XCeed te așteaptă să-l testezi pe calea Giulești nr 8D! Înscrie-te aici pentru o probă de drum.

P.S: Modelul de test este Kia XCeed 1.4 T-GDi 6MT, versiunea CITY.

La final, îți lăsăm o scurtă galerie foto:

Leave comments

Your email address will not be published.



You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Back to top